Si ma gandesc...

Am observat ca, din cand in cand, simt nevoia sa am un moment pentru mine, sa imi cer iertare de la toti si toate, sa-ncerc sa-mi "spal" toate greselile. Cred ca acum este un moment de genul.
Si recunosc, incet, incet, ceea ce sunt, ceea ce fac. Nu vreau sa ma ascund, nici mie nu-mi place minciuna, desi, cum spun multi, prin minciuna ii putem proteja pe cei apropiati. Si nu mint, daca ma intrebi, o sa iti raspund, o sa iti spun ce vrei sa stii.
Vreau sa-mi pot controla viata, si simt ca nu sunt stapan pe mine. Si sa ma ierte toti cei carora le-am gresit sau facut rau, si sa ma iert si singur ca nu pot avea alta viata, ca nu pot fi altceva. Si sa ma ierte si toti cei din a caror durere sau tristete m-am alimentat spre a deveni un ticalos.
In fiecare seara incerc sa adorm cu gandul la bine, la binele meu, la binele viitorului meu, dar adorm cautand inca prin ceata. Si sperand ca a doua zi dimineata ma voi trezi cu un alt "eu", ma voi trezi in brate cu ceva venit de sus. Si Dumnezeu stie ca nu i-am fost chiar credincios. Si oricum degeaba as crede, nu m-ar ajuta. Cel putin nu acum...sau cine stie?
Poate tu ma poti repara. Daca chiar crezi, arata-te si demonstreaza-mi. Daca nu, poate sunt eu cel care trebuie sa faca totul. Si o sa plec. Nu mai vreau.
Va trebui sa invat sa ma prefac ca uit si ca ma integrez.